iunie 05, 2006

Despre adevãr si bunul dumnezeu... [ epilog, urolog, proctolog, gog si magog, gogosar si felinar]

Acu imi dau in petic, rog onorata, aplaudata, epilata audientã sã mã ierte cã m-am ERIJAT.

Despre adevãr si bunul dumnezeu... [dilema 2]

Tot Eu, sus in Locul Acela, a doua zi...
Lenevesc cu plãcere, e bine sã lenevesti aici sus.
E cam ora amiezi jos.
Duminica,ora amiezii.
Cam pe acum ii apuca damblua cu rugatul.
Si incep sã chirãie toti.
Mai sunt câteva ore agitate dimineata asa pe la 9-10 si seara, da nu se comparã cu duminicile la ora 12.
Asadar lenevesc dar cu urechea ciulitã cu spaima in suflet cã in curând voi auzi prima chiraialã.
Incã liniste, nimic, poate scap azi, vorba vine, cã de scãpat nu am scapat niciodatã.
E ca si cu aia de isi modificã apartamentul si vrei sã dormi. Bate mesteru' in perete apoi bagã perforatorul si bâraie, te trezesti injuri ai draci, apoi brusc liniste. Inmuiat lasi capul pe pernã sã adormi la loc si speri ca nu o mai comite, doar cã in suflet stii sigur cã vine in curând, chestiune de secunde pânã bang bang apoi perforatorul. E dus dracului somnul si dacã nu o mai comite odatã. Spaima cã acu acu il auzi ....
Mortii mami lor cu apartamentele alea, e boalã nationalã asta cu modificatul.
Au ai nostrii un leu si il bagã in pereti si in buzi...
Eh, am alunecat....
Prin urmare sunt tot eu erijatul de ieri.
Nor pufos liniste, liniste, lenevesc cu spaima micã mititicã a chiraielilor ce vor urma.

.... "iartã-mã, O Tu"... param pam pam, au inceput... gata cu leneveala.

Aud voci cunoscute
Mã uit la parter, aia doi cretini de si-o trageau in bascã asearã, acum in biserici diferite, bagã temenele, he he, musai cã se simt al dracu' de vinovati de si-au miscat dosul la bisericã.

Ascult.
Incep intâi cu rugãmintile de iertare, cã din suflet, cã le pare rãu, cã de-acu inainte nu o mai comit (parcã depinde de ei) etc.
Il aud pe ãla de era cu tipa de ani de zile ( l-am izbit intre felinare) si bagã cã o iubeste cã vrea sã o facã fericitã ca s-ar insura cu ea etc.
Frumos, are omul gânduri serioase, e un tânar linistit, il ajut, ce dacã s-a caftit ieri. O iubeste, na, il mai prinde pe om flama si uitã de el. Hai sã-i fac norocul.
Dau sã mã apuc de treabã când il aud pe celalat.
Jale taica jale mareeeeeeeeeee.
Cã e nefericit, cã de 2 ani nu mai are pe nimeni, cã e singur, cã nu mai poate, cã il tine in viatã numai speranta de a fi cu fata, cã o vrea de nevastã si el, cã o iubeste, cã vrea sã o facã fericitã.
Ce au frate de vor sa se ia asa cu heirupul. Astia is de aia care dupã nuntã isi modificã apartamentul. Mama lor.
Hait, nu e bine.
Mi-e milã si de asta.
Pe de o parte ãla serios cu ochi vineti de mânia Domnului (EU) care e cu ea de ani de zile o vrea de nevastã o iubeste, pe de alta nefericitul ãsta (cred ca il mai dor rinichii) singur, iubeste, o vrea de nevastã....
A naibi treaba, de tipii astia doi m-am cam saturat....
Si de tãranu' ala ca cere ploaie si pescarul ãla tembel cã vrea soare,
de aia care vrea masinã si mãsa ii cauta bãrbat....

Despre adevar si bunul dumnezeu...[dilema 1]

Imi cer iertare de la Prea Meseriasul cã de dragul explicatiei mã erijez in Distinsa-i Postura.
Da' sã zicem cã stau eu asa in Inalta Mea Situatie si vãd doi tembeli cã si-o trag in bascã in spatele unui bar.
Isi carã idiotii, cu sete, pumni, picioare pe unde apucã, se lasã cu sânge, dureri, dinti sparti, ochi vineti.
In Colosala Mea bunãtate si intelepciune Mã slobod la nivelul ulitei sã fac dreptate si liniste.
Zic:
- Da cu voi cretinilor ce-i? ( imi iau un fizic mai solid ca altminteri ãstia doi mi-o trag si mie la mansardã)
Nu se opresc, isi carã in continuare cu nemiluita.
Rop... un picior in gurã si unul cade.
Intervin, divin, si-L iau de umãr pe al mai tare si-L scutur. Apoi ii car una cu sete intre felinare. Picã grãmadã.
Mã uit la ei de sus, nu de sus de tot de unde am venit, doar de la nivelul inãltimii persoanei pe care o folosesc acum (ceva boxer) ca sã Mã manifest cum s-ar spune fizic.

Buun imi convine situatia.
Aia pe jos vãicãrindu-se, Eu in picioare urias si puternic, e momentul sã devin paternal, pedagogic.

Ii iau la intrebari.
- Ce ai frate de ce dai asa?
Ala zice:
- Pãi cã se dã l-a fãtuca mea.
Hopa imi zic usor, in mintea-mi luminata.
Mã intorc spre celalalt si zang un picior la rinichi.
Pãi mã tâmpitule te dai la femeia aproapelui...
Ala schiaunã:
- Nu da, cã nu am vinã, ea a venit la mine, acu vreo cateva zile, cã ne placeam de mult si ne tot zâmbeam, si a venit si mi-a zis cã ii plac si cã ar vrea sa fie cu mine. Si-apoi ne-am tot vazut, da' ãsta nu stia, cã a zis tipa cã inca nu-i momentul sã-i spunã.

Au, mã gandesc, acu ce mã fac.
Bang una in spate la ãlalalt:
- Pãi mã tampitule nu mai era femeia ta.
Geme:
- Ba, cã mi-a zis cã a avut o aventurã si cã mã roagã sã o iert cã numai pe mine mã iubeste, cã nu se va mai intâmpla. In seara asta, ãla s-a luat iar de ea.

Maicã asta e complicatã rãu.

Mã gândesc cu Imensa Intelepciune ce drac fac eu acum.
- Ii iau pe ãstia la imblãtealã si le dau pana ii las lati - nu e bine, ca-s Bun si Luminat.
- Ii iau pe amândoi la o bere, nu e bine desi tare as linge una. Berea e alcool si ii bag pe amãndoi la pãcat. Nu-s eu cu astea, altu' e.
- M-as duce la cretina aia sã-i sparg felinarele cã nu se hotareste odata ce si cum,
da' nu pot nici asta cã nu-s violent prin scripturi, plus e femeie, nu mã tine, ca astea se pun pe bocit si nu mai scapi de ele.

Ai, nasoala treabã.
Mai bine ii las dracu' aici sã-si vadã ei de caftealã.

- Mã bãieti io mã cam duc cã am treburi, da' si de vã mai prind cã v-o trageti in bascã vin eu si va dau de vi se apleacã, hai uschealã, cretinilor...
Arunc musculosul de pe mine si mã duc la etaj...